Revelatie



Azi am primit un CADOU discret. O prietena mi l-a lasat la usa inimii mele. L-am simtit ca pe o adiere usoara care m-a inspirat, probabil pentru restul timpului care mi-a ramas sa-l petrec in aceasta dimensiune.

Darul ei m-a incurajat sa-mi deschid larg fereastra sufletului, sa ma las ghidata spre o noua etapa a existentei mele. A fost de parca am aprins un intrerupator. 

Dintr-o data a navalit lumina si am putut sa vad cum peste tot sclipea intelepciunea lumii pe care am cautat-o toata viata fara incetare. Stau asa nauca si nu-mi revin...a fost la un clic distanta de MINE...


Cum? Atat de simplu era? Atata vreme n-am avut curajul sa fiu EU, desi am tanjit mereu sa aflu cine sunt! 


Am alergat in galop nebun intreaga viata, mi-am tarat sufletul prin hartoape, maracini, prin desisurile intunecate ale ignorantei. Mi-a fost frica de mine, de ridicol, de lume, de neiubire, de neimplinire, de esec, de amagire, de moarte. Am tremurat ca un iepure cu urechile ciulite sa depistez orice pericol care m-ar paste. M-am asteptat si nu m-am asteptat sa mi se intample multe lucruri, m-a luat valul si n-am stiut cum sa fac fata provocarilor, le-am trait asa cum au venit, dar cea mai mare bucurie este ca le-am facut fata si nu m-am lasat infranta. 

Azi inteleg ca totul s-a intamplat cu un scop si-i sunt recunoscatoare universului pentru darul vietii. Am descoperit ca se poate trai si altfel, ca pasii ma poarta acum in alt ritm, ca tot ce-mi asum imi apartine. Ma bucur, admir si contemplu lumea cu i
ntelepciunea inimii. 

Eminescu spunea: "Poti sa ai totul neavand nimic si sa nu ai nimic, avand totul."

La urma urmei poti accepta ca viata e un joc?

             

Increderea si atitudinea de invingator m-au facut sa inteleg ca este cu mult mai usor, daca:
”Mergi în viață cu o licărire în ochi, cu un zâmbet pe față și cu un scop măreț în inimă."  William James


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveste cu talc:

Calea de la samanta la copac